Despre carte: 2019 / Nabokov își pune sarcina de a reflecta ceea ce prin natura sa nu poate fi reflectat adecvat, „să exprime secretele iraționalului în cuvinte raționale” . Stilul său însuși, neobișnuit de fluid și de complex sintactic, pare doar o modalitate de a se apropia de această lume necunoscută, de a găsi o corespondență verbală cu ea. „Nu asta, nu asta, ci ceva în spatele lui. Definiția este întotdeauna limita, dar mă străduiesc după distanțe, caut în spatele praștilor (a cuvintelor, a sentimentelor, a lumii) infinitul, unde totul, totul converge.” „Sunt convins că ne așteaptă surprize extraordinare. Păcat că nu îți poți imagina ceva cu care să nu se compare. Geniu, acesta este un negru care vede zăpadă în visele lui».